Ne-nvăluia misterul unei iubiri de zei
Ce şi-au ales sălaşul în lumea trecătoare;
Ciclopeene ziduri de dragoste-nfipsei
Ce şi-au ales sălaşul în lumea trecătoare;
Ciclopeene ziduri de dragoste-nfipsei
În carnea ta uitucă şi alunecătoare...
S-a năruit iubirea, de lut la temelie;
Nici patimile - stâlpii - n-au mai rămas... Stăm sterpi...
Ne oclesc cu grijă amici, vrăjmaşi : se ştie,
Ruinele de temple-s cuibare mari de şerpi.
Ei şuieră din găuri ? E inima mea prinsă
- Stafie-a nemuririi când tainici zei eram -
Ea s-a păstrat acolo, chiar sub moloz, nestinsă,
Un ciob, dar arde-ncolţul unde te adoram...
Tu te-ai întors în slava vîrtejului lumesc:
Păcatul fericirii eu singur ispăşesc.
S-a năruit iubirea, de lut la temelie;
Nici patimile - stâlpii - n-au mai rămas... Stăm sterpi...
Ne oclesc cu grijă amici, vrăjmaşi : se ştie,
Ruinele de temple-s cuibare mari de şerpi.
Ei şuieră din găuri ? E inima mea prinsă
- Stafie-a nemuririi când tainici zei eram -
Ea s-a păstrat acolo, chiar sub moloz, nestinsă,
Un ciob, dar arde-ncolţul unde te adoram...
Tu te-ai întors în slava vîrtejului lumesc:
Păcatul fericirii eu singur ispăşesc.
(Marţi, 13 septembrie 1955)