Mereu îmi vine-n minte un cântec ţărănesc...
Îl îngânau la hanuri poznaşii cimpoieri :
"Sa nu te-mbraci în zdreanţa zvârlită de boieri,
Cu straiul lor odată, şi râia-ţi dăruiesc !"
Iubirea ta purtată-n saloane şi la curte,
Smulsă-n alcov de pofte cu colţii lor nebuni,
Imi stă-ntr-un peş, îngustă, cu poalele prea scurte,
Reci drojdii de dantele pe-amare goliciuni...
Eu totuşi am primit-o, înflăcărat s-o schimb,
Şi migălesc s-o curăţ, s-o-nalţ, să-i dau largime.
Dar vino cum te afli, în haina ta de crime:
Ţi-am pregătit o alta din străluciri de nimb;
Vestmânt slavit, mai trainic ca globul pământesc,
E mantia-mi de visuri în care te-nvelesc.
Îl îngânau la hanuri poznaşii cimpoieri :
"Sa nu te-mbraci în zdreanţa zvârlită de boieri,
Cu straiul lor odată, şi râia-ţi dăruiesc !"
Iubirea ta purtată-n saloane şi la curte,
Smulsă-n alcov de pofte cu colţii lor nebuni,
Imi stă-ntr-un peş, îngustă, cu poalele prea scurte,
Reci drojdii de dantele pe-amare goliciuni...
Eu totuşi am primit-o, înflăcărat s-o schimb,
Şi migălesc s-o curăţ, s-o-nalţ, să-i dau largime.
Dar vino cum te afli, în haina ta de crime:
Ţi-am pregătit o alta din străluciri de nimb;
Vestmânt slavit, mai trainic ca globul pământesc,
E mantia-mi de visuri în care te-nvelesc.
(Luni, 7 martie 1955)