SONETUL 24


Spun unii de-un ostrov vrăjit, pe mări departe...
Corăbiile-n preajmă-i se năruiesc în valuri.
Orice metal din ele se smulge, se desparte,
Sar cuiele şi-aleargă să se înfigă-n maluri.
Oh, nu e basm... Cu mine s-a petrecut la fel :
Tot ce-mi încheie firea şi cârma drept o ţine,
Orgoliosul geniu, voinţa de oţel
M-au părăsit năuce şi s-au lipit de tine.
Dar dragostea îndată le luă la toate locul,
Cu lanţuri fermecate mă ferecă şi leagă ;
Zvârl ancora la ţărmul unde-mi aflai norocul,
Vreau să rămân aicea viaţa mea întreagă.
    Şi ca să nu mai vie din lume nici un rău,
    Oceanele Iubirii revărs în jurul tău...

(Vineri, 11 martie 1955)